Proiect Album 

Gheorghe Ciobanu - Arta Naiva 

 
   
 
Noutati :: Biografie :: Tablouri :: Sculpturi :: Expozitii :: Web :: Contact
 
 

Portret de pictor naiv
Gheorghe Ciobanu, sau „scrânteala” nevindecata

Tiberiu Cosovan
Monitorul de Suceava
August 2009

Cea de-a XIV-a ediţie a Târgului Meşterilor Populari, care s-a desfăşurat zilele trecute la Muzeul Satului Bucovinean de pe platoul Cetăţii de Scaun a Sucevei, mi-a prilejuit o reîntâlnire cu pictorul ieşean Gheorghe Ciobanu, un reprezentant al artei naive din România.

Bunul simţ ţărănesc

Ne-am revăzut după şapte ani de la expoziţia pe care-a avut-o, împreună cu o reprezentantă a genului, vasluianca Paula Iacob, la Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului (septembrie 2002).

Gheorghe Ciobanu a fost o prezenţă aparte în târgul de meşteri sucevean.

S-a aşezat tocmai în capătul aleii pe care s-au înşiruit, de o parte şi de alta, meşteşugarii, artizanii şi comercianţii veniţi din toate colţurile ţării.

Dar câţi dintre ei erau cu adevărat ţărani? Bunul simţ ţărănesc, sfiala, prudenţa şi plăcerea de contemplare de la distanţă l-au determinat să se aşeze cât mai departe.

„De pălăria de paie trebuie să ai grijă, ca să nu ţi-o mănânce vaca”

Îmbrăcat în straie ţesute din fibre naturale, de in şi cânepă (cânepa îi place cu osebire şi are pentru ea şi-o strigare: „Daţi-ar bunul Dumnezeu / Binele ce ţi-l vreau eu / De la smulsul cânepii / Pân’ la ruptul cămeşii”), încins cu brâu colorat şi cu opinci în picioare, Gheorghe Ciobanu m-a întâmpinat cu faţa luminată de zâmbet şi m-a poftit să mă aşez pe iarbă.

Şi-a descoperit creştetul şi şi-a aşezat pălăria de paie în preajmă, aruncând o privire piezişă în lături. Ştiu de ce! Mi-a spus cândva, şugubăţ, Conu’ Jorj (pictorul George L. Ostafi) că „de pălăria de paie trebuie să ai grijă atunci când o ţii la spate...ca să nu ţi-o mănânce vaca”.

Un univers fabulos

Gheorghe Ciobanu şi-a expus lucrările pe un spalier din lemn. Universul lui fabulos, agăţat cu sfoară de cânepă, se legăna în bătaia vântului.

Pictorul-ţăran are o filozofie foarte clară a existenţei dublată de o miraculoasă ingenuitate.

Imaginile create de el au ceva exclamativ, o francheţe deosebită care te îmbie la un plonjon într-o lume lipsită de orice convenţie.

O lume aflată parcă într-o veşnică sărbătoare; o lume rotundă a satului în care totul este strălucitor, copacii sunt încărcaţi de roade şi flori, oamenii se odihnesc lângă căpiţe de fân înmiresmate ascultând ciripitul păsărilor.

„Ştiu că toate astea sunt de la Dumnezeu!”

„Atâta frumuseţe a pus Dumnezeu în lumea aceasta, anume pentru bucuria oamenilor, încât n-ar trebui să existe pe lume oameni trişti, îngrijoraţi şi răi”, spune el.

„Sigur, viaţa are barierele şi încercările ei, dar trebuie să ne facem timp şi să deschidem ochii larg, ca să conştientizăm frumuseţea lumii, perfecţiunea creaţiei divine. <Bucuraţi-vă! Iubiţi-vă!>, ne-a învăţat Iisus Hristos, dar mulţi dintre noi trăim plini de furie şi ură. Ne trebuie atât de puţin ca să fim fericiţi! Eu, când stau în genunchi şi pictez, mă rog la Dumnezeu să-mi dea şi mie puţină frumuseţe să pun în tablourile mele. Iar când începe să se lege tabloul, să apară de sub pensulă, atunci simt o bucurie şi o plinătate care mă vindecă de toate relele şi mă face fericit. Şi ştiu că toate astea sunt de la Dumnezeu!”.

„M-am mai <prostit> puţin între timp”

Gheorghe Ciobanu nu a venit la târg numai cu lucrările sale, ci şi cu cele ale soţiei, care, de câţiva ani, a început şi ea să picteze.

„În tablourile soţiei mele - spune el - starea de naivitate, de inocenţă e mai la ea acasă. Eu m-am mai <prostit> puţin între timp, am o construcţie mai elaborată”.

Alături de lucrările pictate pe pânză erau expuse şi câteva miniaturi, care aveau ca suport lemnul cioplit.

„Pictez înainte de a şti să pictez”

Gheorghe Ciobanu, care s-a născut în urmă cu 65 de ani în satul Bălţaţi, din judeţul Iaşi, pictează de mai bine de trei decenii.

În primii 15 ani nu a vândut nici un tablou, dar apoi, aşa cum mărturiseşte el, „a răsărit soarele şi pentru mine”.

„Pictez înainte de a şti să pictez”, spune Gheorghe Ciobanu adăugând, cu zâmbetu-i senin, că, la început, toţi credeau că-i doar o „scrânteală” care-o să-i treacă. Nu s-a mai vindecat.




 
 
Copyright © 2008 - 2014 Gheorghe Ciobanu. Toate drepturile rezervate.

Webdesign Ioana Visan